Zack and Miri Make a Porno

Cu un asa titlu ce iti mai trebuie publicitate? Iar daca afli si ca regizorul e Kevin Smith, individul responsabil pentru Clerks (1994) si Dogma (1999), atunci totul devine chiar mai interesant. Si asta cu toate ca de la Dogma incoace n-am mai vazut in regia lui decat Jay and Silent Bob Strike Back (2001) care nu pot sa spun ca m-a impresionat (din contra se situeaza pe undeva prin categoria "dezamagire crunta").

Povestea filmului e simpla: Zack (Seth Rogen) si Miri (Elizabeth Banks) locuiesc impreuna din ratiuni finaciare fiind prieteni platonici de cand timpul. Dupa o intalnire de 10 ani de la absolvirea liceului sunt pusi in situatia de a da fata cu realitatea: raman fara apa, curent si incalzire datorita facturilor neplatite. Solutia? Originala: de ce n-ar face un film porno pe care sa-l vanda fostilor colegi. Restul e o nebunie tip Kevin Smith. Si nu... Jay and Silent Bob nu apar ca atare in film desi Jason Mewes (Jay) are totusi un rol "mare". Deci nici un cameo al regizorului de data aceasta (obisnuit fiind sa apara in rolul lui Silent Bob).

All in all actorii joaca fain, Seth Rogen e bestial in rolul lui de looser cool si cinic oarecum amintind de "The Dude" (Big Lebowski) iar Elizabeth Banks e placut naturala in rolul de prietena - iubita - fosta colega, Craig Robinson e cat se poate de funny in rolul colegului de culoare care isi iubeste la nebunie nevasta ("desi...") iar ca o curiozitate apare in film si legenda porno a anilor '80, Traci Lords in rolul lui Bubbles.


Scenariul, semnat tot de Kevin Smith, e bine echilibrat cu multe idei faine, top of the top personal fiind brainstorming-ul pentru numele viitorului opus XXX. Nu in ultimul rand soundtrack-ul e deosebit de agreabil cu piese de toate felurile de la Pixies la The Jesus and Mary Chain, Blondie, Bronski Beat si DMX.

Vorbele sunt de prisos: filmul e fain, mergeti sa-l vedeti ca merita :-)

In a manner of speaking

Intr-un fel putem spune ca cuvintele sunt de prisos. Imi spui totul cu cuvinte care nu spun nimic. Da-mi cuvintele care nu spun nimic. Ceea ce simt pentru tine e dincolo de cuvinte. Recunosc spre rusinea mea ca am auzit versurile pentru prima data acum cateva saptamani in varianta recent reciclata/bossanovizata Nouvelle Vague si am ramas oarecum bantuit de cantecul asta care exprima atat de bine violenta bruta, neslefuita a cuvintelor atunci cand e vorba de sentimente. Kind of Enjoy the Silence...



By the way Martin Gore a si tras piesei un cover excelent:



In orice caz Nouvelle Vague m-a facut curios sa caut si versiunea originala aparuta pe albumul Holy Wars din 1985 a lui Tuxedomoon, grup post-punk format in San Francisco in 1977 de Blaine L. Reininger, Steven Brown si Peter Principle. Holy Wars a fost albumul care a adus succesul commercial tarziu al grupului la 8 ani de la infiintare si dupa ce Reininger a parasit grupul pentru o cariera solo.

E versiunea mea favorita in simplitatea ei oarecum gotica:



Si ca tot vorbeam de gotic iata cum suna si in interpretarea dramaticei soliste de la Dresden Dolls, Amanda Palmer:



Decideti voi care va place mai mult dar in ceea ce ma priveste In a manner of speaking e inca in heavy rotation in playlist in diverse variante.

By the way va recomand sa ascultati toate piesele Nouvelle Vague alternate cu versiunile originale din anii 80 ale unor trupe legendare ca Joy Division, Depeche, Clash sau a mai putin cunoscutilor la noi The Undertones, XTC sau Modern English. E o experienta cu adevarat interesanta si iti ofera o paleta larga a ce se asculta in spatiul aglofon pe vremea cand la noi faceau furori Compact, Scorpions si Modern Talking.