vineri, 18 mai 2007

Muzeul Ţăranului Român - Noaptea Muzeelor

Dragilor, dacă nu aveţi nici un plan pentru weekend şi aţi vrea să vedeţi nişte filme documentare interesante într-un cadru inedit faceţi o vizită la Muzeul Ţăranului Român. E unul dintre muzeele cele mai cool de artă populară, cu totul diferit de ce am mai vazut prin ţară şi în plus în acest weekend găzduieşte The Best of Astra Film Festival (a început de ieri dar mai aveţi două zile: 18-19 Mai).

Ceea ce e şi mai interesant e că pe lângă documentare foarte interesante puteţi gusta nenumărate bunătăţi la Clubul Ţăranului Român din incintă, cum ar fi: păstrăvi afumaţi în crengi de brad, o selecţie de brânzeturi tradiţionale (vezi brănză de burduf în scoarţă de copac) şi diverse chestii la grătar aduse de cel mai tare măcelar din Bucureşti.

Totul garnisit auditiv de Hegeduşii din Bihor care o să vă cânte la celebrele vioare cu goarna, aşa numitele highieghie (imposibil de transcris fonetic). Ia ascultaţi o ţârucă să ştiţi despre ce e vorba:



Iaca şi programul filmelor pe azi şi mâine:

18 MAI
SALA HORIA BERNEA, de la ora 17.00


COPII CARTIERULUI-DORMITOR
(TO: Street Punk Moscow) Rusia/Germania, 2005, DVCAM, 35 min.
Regia: Korinna Krauss, Janna Ji Wonders


Filmul observă un grup de tineri punk dintr-un cartier mărginaş de blocuri al Moscovei. Copiii cartierului dormitor nu au cum să se conformeze aşteptărilor adulţilor. Trăiesc suspendaţi între ziua de ieri şi cea de mîine. Deviza lor este “Îmbată-te! Distrează-te! Tunde-te punk şi vei înţelege ce contează cu adevărat.”

UN NOU ELDORADO
(TO: Új Eldorádó; New Eldorado) Ungaria, 2004, DVCAM, 76 min.
Regia: Tibor Kocsis


Un sat cu case vechi de secole. Un sat unde oamenii îşi preţuiesc pământul, biserica şi străbunii. Un sat înconjurat de munţi care ascund tone de aur şi argint. Datorită zăcămintelor de metale preţioase, Roşia Montană a fost “curtată” de corporaţii internaţionale ale industriei extractive. Roşia Montană Gold Corporation, o companie româno-canadiană, vrea să deschidă aici o mină de aur. Oamenii ar trebui strămutaţi într-o aşezare nouă cu case moderne. Aurul şi argintul se vor găsi din belşug în acest nou Eldorado. Aproximativ 800 de hectare de teren vor fi acoperite de deşeuri contaminate cu cianuri, dar ar urma să se construiască un dig care să oprească poluarea zonei. Iar satul Roşia Montană, cu casele sale vechi de secole, va dispărea.

O ZI ÎN REPUBLICA POPULARĂ POLONĂ
(TO: One Day in People’s Poland) Polonia, 2005, BETCAM SP, 58
Regia: Maciej J. Drygas


O zi în Republica Populară Polonă este povestea unei zile obişnuite din viaţa unor oameni obişnuiţi, din Polonia comunistă. După trei ani de cercetări prin materialele de arhivă din perioada comunistă, autorul s-a oprit asupra zilei de 27 octombrie 1962, o zi ca oricare alta, fără vreun eveniment ieşit din comun. Totuşi, fiecare fragment dezvăluie aspecte memorabile despre absurdităţile acelor vremuri. Montajul combină filmări de arhivă cu scrisori şi documente oficiale. Cei care au trecut prin comunism vor rememora multe din viaţa lor de atunci. Pentru mai tinerii spectatori, filmul oferă o privire asupra unei perioade pe care nu o cunosc şi nu o înţeleg.

LA DRUM
România, 1997, BETACAM SP, 45 min.
Regia: Dumitru Budrala


Ciobanii din Carpaţi pleacă în fiecare iarnă în transhumanţă, la mii de kilometri depărtare de casă, în căutarea ierbii. Acest “drum al oilor” este oarecum asemănător cu “Drumul mătăsii” sau cu “Drumul sării”. În martie 1997, stăpînul unei turme a fost jefuit şi asasinat într-o pădure. Fiul său cel mic îi găseşte trupul după şapte zile de căutare. Mai mult decît reconstituirea unei crime, filmul prezintă viaţa ciobanilor transhumanţi din sudul Transilvaniei. În cele şapte luni de drum, ciobanii sunt confruntaţi zi de zi cu întîmplări neaşteptate şi obligaţi să parcurgă cîte 25-50 km zilnic, să doarmă sub cerul liber şi să înfrunte vremea şi răutatea oamenilor.


19 MAI
CURTEA INTERIOARA A MTR, de la ora 21.00


ULTIMII ŢĂRANI - NEVASTA CEA BUNĂ
(TO: The Last Peasants – A Good Wife) Anglia, 2003, 49 min.
Regia: Angus Macqueen


Seria în trei parti realizata de Angus Macqueen urmareste destinul a trei familii de români, a caror viata e marcata de realitatiile emigrarii. Satul Budesti din Maramures reprezinta o lume a trecutului, cu carute trase de cai si cu oameni care traiesc în vechile lor credinte. Tinerii din sat, care nu vad nimic romantic într-o asemenea existenta, si-au îndreptat privirile catre Occident. La Budesti, fiecare familie are pe cineva plecat ilegal la munca în strainatate. A Good Wife (Nevasta cea buna) prezinta efectele emigrarii asupra comunitatii locale. Observational, atent si impresionant, filmul evidentiaza schimbarile petrecute în comunitatile rurale ca urmare a caderii comunismului si a deschiderii catre Occident. În Ultimii tarani vedem agonia culturii rurale, care a supravietuit celor doua razboaie mondiale si unei jumatati de secol de comunism, iar acum e pe cale sa dispara dupa numai zece ani de democratie.


BLESTEMUL ARICIULUI
România, 2004, DVCAM, 92 min.
Regia: Dumitru Budrala


“Ţineam la măgarul meu mai mult decât la bărbat sau la copii. Dar acum a murit. De-aş avea acum un măgar, aş trăi ca un parlamentar”, spune Turica, unul dintre personajele filmului. Ea şi rudele sale colindă din sat în sat, cărând legături imense de mături şi coşuri făcute de mână, pe care încearcă să le dea pe mâncare. Regizorul însoţeşte familia de ţigani în călătoriile pe timp de iarnă. În stil ciné-vérité, filmul trece dincolo de stereotipii. Vedem oameni adevăraţi, care au de-a face cu situaţii absurde sau tragicomice în viaţa de zi cu zi. Un film care duce spectatorul într-o lume a cărei existenţă este aproape de neconceput pentru cei mai mulţi dintre noi.

BELOVY
Rusia, b/w, 1993
Regia: Victor Kossakovski


Un drum prafuit de tara, multa vodca si ceai, bai de abur rusesti, vaci si cîini. Kossakovski ne conduce în lumea familiei Belov. Ana Feodorovna, de doua ori vaduva, regreta si acum ca nu s-a maritat cu marea iubire a vietii ei. Mihail, fratele Anei, îsi petrece zilele între bautura, înjuraturi adresate surorii lui si consideratii filozofice asupra marilor probleme ale omenirii. Mai sunt doi frati, care vin din cînd în cînd în vizita. “N-ar trebui sa ne filmezi” spune unul dintre fratii Belov. “N-avem nimic deosebit. Suntem doar niste oameni obisnuiti, care îsi duc viata acolo unde începe rîul”. Si totusi, Kossakovski i-a filmat, pentru a spune si altora, povestea necazurilor si bucuriilor unei familii dintr-un sat îndepartat al Rusiei. Filmul Familia Belov, considerat o capodopera a documentarului post-sovietic, a fost produs la renumitul Studio de film documentar din Sankt Petersburg, a fost prezentat la cele mai prestigioase festivaluri din lume si majoritatea institutelor si academiilor de film din Europa l-au inclus în programa obligatorie de studiu.

Cam asta ar fi fraţilor. Mergeţi de vedeţi, gustaţi şi ascultaţi :)

marți, 15 mai 2007

Apocaliptică

Cutremurul fusese puternic. Nu putea estima cat de puternic dar era sigură că era mult mai intens decat cel din toamna lui 2004. Zguduirea blocului parca nu se mai termina timp de minute lungi si înfiorătoare. Auzea sirenele din toate direcţiile. Noroc ca blocul rezistase. Aprinse televizorul. Simţea transpiraţia rece de-a lungul coloanei.

"...alertă maxima în zona Crângaşi datorită fisurii barajului de la Lacul Morii. Tot cartierul de la Podul Grant până la Pasajul Lujerului este inundat.

Picture found on Schitzuici blog.

...zap...

... CNE Cernavodă anunţă alertă de gradul trei datorită fisurării reactorului numărul 2. Cetăţenii sunt rugaţi să rămână în interiorul imobilelor şi să închidă toate orificiile de aerisire pentru a reduce expunerea la praful radioactiv...

...zap...

...circulaţia echipajelor de salvare şi descarcerare este puternic îngreunată de şantierele de pe şosele şi de drumurile închise pentru asfaltare...

...zap...

...temperatura extrem de ridicată accentueaza efectul radiaţiilor...

...zap...

...centrul Bucureştiului este în momentul de faţă pe jumătate prăbuşit. Doar 20% din clădirile dintre Piaţa Unirii şi Piaţa Victoriei mai sunt în picioare. Din Lipscani s-a ales praful..."

Simţea groaza crescând până la o limită insuportabilă. Camera începu să se învârtă în jurul ei şi văzu cu ochii împăienjeniţi cum covorul se apropie vertiginos.

Se trezi brusc, acoperită de sudoare. Băieţelul dormea liniştit în pătuţul lui. Era linişte. Vântul adia răcoros prin copacii luminaţi de lună. Toate luminile din blocul de vis a vis erau stinse. Deschise fereastra şi lăsă vântul să-i mângâie pletele umede, să-i răcorească fruntea încinsă. Era bine. Un vis. Atât.

marți, 8 mai 2007

Octavian Paler

Ieri s-a stins din viaţă Octavian Paler. Stirea m-a impresionat deşi spre ruşinea mea nu am citit nici o carte de-a lui. Pur şi simplu nu am gasit niciodată starea de spirit potrivită, momentul potrivit. Totuşi l-am apreciat. Mult.

Era unul dintre puţinii intelectuali români care atunci cand îi vezi într-un studio îţi capteaza atenţia cu personalitatea lui. Nu de puţine ori am ajuns în felul acesta captivul unui post de televiziune sau al altuia pentru o perioada mai scurtă sau mai lungă de timp, după caz, subjugat fiind de coerenţa şi simplitatea cu care era capabil să tranşeze cele mai complexe subiecte aflate în dezbatere. L-am admirat pentru inteligenţa si sinceritatea lui în toate interveţiile.

Poate acum o să-mi fac curaj să scot din raft şi să citesc "Deşertul pentru totdeauna", ultima lui carte.

În mod cert peisajul cultural românesc va rămâne mai sărac după dispariţia lui. Dumnezeu să-l odihnească în pace.