Apocaliptică

Cutremurul fusese puternic. Nu putea estima cat de puternic dar era sigură că era mult mai intens decat cel din toamna lui 2004. Zguduirea blocului parca nu se mai termina timp de minute lungi si înfiorătoare. Auzea sirenele din toate direcţiile. Noroc ca blocul rezistase. Aprinse televizorul. Simţea transpiraţia rece de-a lungul coloanei.

"...alertă maxima în zona Crângaşi datorită fisurii barajului de la Lacul Morii. Tot cartierul de la Podul Grant până la Pasajul Lujerului este inundat.

Picture found on Schitzuici blog.

...zap...

... CNE Cernavodă anunţă alertă de gradul trei datorită fisurării reactorului numărul 2. Cetăţenii sunt rugaţi să rămână în interiorul imobilelor şi să închidă toate orificiile de aerisire pentru a reduce expunerea la praful radioactiv...

...zap...

...circulaţia echipajelor de salvare şi descarcerare este puternic îngreunată de şantierele de pe şosele şi de drumurile închise pentru asfaltare...

...zap...

...temperatura extrem de ridicată accentueaza efectul radiaţiilor...

...zap...

...centrul Bucureştiului este în momentul de faţă pe jumătate prăbuşit. Doar 20% din clădirile dintre Piaţa Unirii şi Piaţa Victoriei mai sunt în picioare. Din Lipscani s-a ales praful..."

Simţea groaza crescând până la o limită insuportabilă. Camera începu să se învârtă în jurul ei şi văzu cu ochii împăienjeniţi cum covorul se apropie vertiginos.

Se trezi brusc, acoperită de sudoare. Băieţelul dormea liniştit în pătuţul lui. Era linişte. Vântul adia răcoros prin copacii luminaţi de lună. Toate luminile din blocul de vis a vis erau stinse. Deschise fereastra şi lăsă vântul să-i mângâie pletele umede, să-i răcorească fruntea încinsă. Era bine. Un vis. Atât.

Mirosuri

Ei uite ca s-a întâmplat... M-a tag-uit Sorella să scriu despre mirosurile care îmi inspira ceva şi care îmi plac. Tag-ul ăsta mă duce automat cu gândul la "Parfumul" lui Suskind, o carte care mie mi s-a părut de-a dreptul genială. Sunt curios să văd ecranizarea deşi tare mă tem ca deşi e regizată de tipul care a făcut "Aleargă Lola, aleargă!" nu se va ridica la nivelul cărţii. Dar who nows? Depinde până la urmă de aşteptările pe care le ai de la el şi ar putea să fie o surpriză plăcută.

No apăi hai să-i dăm drumul:

1. Mirosul de iarbă proaspăt cosită - e ciudat că e printre primele lucruri care îmi vin îm minte. Mă duce cu gândul la vacanţele petrecute în copilărie la străbunici la Gâlgău cu plimbat pe dealuri, dupamieze de citit pe sub copaci dar şi de ieşiri la iarba verde de 1 Mai. E un miros proaspăt pe care îl asociez şi cu vara.

2. Mirosul de lemn - da, second place. Imi aminteste de multe, poate mult si de podeaua din lemn de brad a prietenutzei mele (acum sotzioara iubita). De taiatul de lemne din excursiile cu cortul prin Padiş, Retezat şi alţi munţi. Aici combinat şi cu mirosul de lemn ars în focurile "de tabară" din aceleaşi excursii dar şi (din nou) iarba verde cu familiile mele (Sorella ştie că sunt mai multe :)). Apropo canapeaua mea roşie şi cufăraşul de la IKEA chiar miros frumos a lemn...

3. Mirosul de ciorbă cu afumătură - în principal ciorba de fasole uscată cu afumătură făcută în casă fie de bunicile mele, fie de mama (o demnă urmaşă a bunicii), fie de tata (a fost unul dintre cei mai meseriaşi bucătari amatori), fie de unchiul meu (la ceaun în căsuţa de la vie - o dupamiază de vară irepetabilă dar de neuitat) sau de mama sotzioarei mele (super specialistă în ciorbe cu afumături - aici combinat cu parfumul de tarhon). Sau de ce nu: făcută chiar de subsemnatul pentru prieteni (în perioada bejeniei pe plaiuri francofone).

4. Mirosul de usturoi - ca ingredient de bază în tot felul de mâncăruri. În copilărie îmi plăceau la nebunie (în mare parte din cauza acestui ingredient minune) mâncarea de spanac sau de varză creaţă cu cartofi. De asemenei datorită mujdeiului făcut în diverse feluri (mai gros cu smântână sau mai subţirel fără, eventual făcut după reţeta lui Radu Anton Roman cu roşii tăiate mărunt şi pătrunjel) şi pentru că e Paştele aproape datorită fripturii de miel împănat cu usturoi :) Miam miam... Culinare amintiri ce să zic :)

Cam astea ar fi mirosurile mele dragi care îmi vin în minte acum. Aş mai putea adăuga poate parfumul indescriptibil din Poiana Florilor imediat după ce treceţi de Cascada Galbena din Padiş. Ce să spun? Trebuie să recunosc că deşi urban sufăr de nostalgia naturii...

Şi pentru că e momentul vă doresc un Paşte fericit tuturor! Şi dacă e să dau TAG-ul ăsta mai departe, fie: îi TAG-uiesc pe Woodişor, Arhi, Boamund, Anca Damacus şi Sunhunter.

Mioriţa

Senzaţional! Cercetătorii etnografi au descoperit versiunea originală a Mioriţei pe un set de tăbliţe de piatră excavate întâmplător cu ocazia demarării construcţiei autostrăzii Bucureşti-Braşov. Acum în exclusivitate pentru cititorii Strange and Beautiful World textul original.

Ciobanul stătea liniştit în iarba. Îşi potrivise o căpiţă sub cap şi se uita la norul alburiu şi pufos care-i trecea pe deasupra capului. Oiţele păşteau senine în jurul lui iar câinele alerga mulţumit după o muscă enervantă. Uşor plictisit ciobanul îşi scoase săculeţul cu frunze uscate şi din buzunarul chimirului şi îşi rulă o ţigară. Îşi trecu limba pe margine ca să o lipească bine şi o aprinse cu amnarul. Trase adânc în piept fumul parfumat şi suflă câteva cerculeţe care se pierdură discret în aerul tare de munte.

Picture found on Schitzuici blog

După al treilea fum, norişorul alburiu începu să bată într-un liliachiu deschis cu puţin portocaliu pe margini şi nişte nuanţe roşii şi verde praz pe ici pe colo. Se simţea din ce în ce mai vesel aşa că mai rulă una. Şi atunci se întamplă. Oiţa bârsană se apropie lasciv de el unduindu-se oarecum pervers şi începu să vorbească.

- Bă ciobane, eşti ca pasta. Am impresia că fraierii ăia doi cu care ai băut ieri pălinca aia de prune vor să-ţi facă felul.

Puţin uimit şi pierdut în contemplarea norişorului (care acum se colorase într-un fucsia foarte trendy) ciobanul îi răspunse filozofic:

- Taci fă.

Bârsana însă era obişnuită cu astfel de amabilităţi şi continuă netulburată.

- Băăăăăăăăăăăă oier cu mintea varză ce eşti! I-am auzit aseră cum îşi făceau planuri să-ţi tragă o ghioagă-n cap şi să-ţi vândă oile.

- Te-a lovit paranoia, răspunse ciobanul vrăjit de culoarea aurie a norişorului care dădea foarte bine pe cerul rozaliu. Aaaaaaaaall youuuuu neeeeeeeed is love, pam para pam pam... Ce zici fă de fătuca aia pe care am văzut-o ieri la izvor? S-o iau de nevastă?

- Ţi-e mintea numai la ştoarfe. Pădurea arde şi ciobanul visează.

- Am putea şă facem o nuntă chiar aici, în pădure... sub stele.

- Vezi tu stele dacă vin ăia doi...

- Pesimist-o, răspunse ciobanul după care scoase "Also spracht Zarathustra" de sub căpiţă şi începu să citească.

Ceatza

Mâncătorul de cifre s-a trezit tulburat de piuitul enervant al ceasului. Era dimineatză dar soarele înca nu răsărise şi prin fereastra aburită se vedea o beznă cetzoasă. Aprinse veioza, bâjbâi pe lângă pat după telecomandă, aprise televizorul şi se întoarse pe partea cealaltă. Se trezi din nou cam dupa 45 de minute. Era târziu... Se aranjă pe fugă, bărbierit, dintzi, păr, un duş rapid.

Debordant de energie infulecă din mers vreo două coloane de numere de telefon ca un mic dejun concentrat. Traficul spre birou era infernal. Cele 3 benzi de mers primeau cu greu 4 rânduri de maşini care înaintau greu, bară la bară spre intersecţia blocată. Cifrele curgeau din radio. 0% dobândă, 36 de rate, 60 de rate, 2 miniştri, 4 secretari de stat, 21 de milioane de euro... Continua să ronţăie. "În ritmul ăsta o să mă îngraş" îşi spuse înghiţind şi numărul de magazine electrocasnice din Bucureşti.

Parcă maşina şi urcă rapid cu liftul până în birou. Deschise calculatorul. 9 mailuri noi. Deschise programul de calcul tabelar şi începu să înfulece. Nici nu-şi dădu seama cum trecu timpul.

Mânca într-una: cote de piaţă, target-uri de vânzări, preţuri recomandate, preţuri media, previziuni de vânzari... simţea că explodează.

Privi pe fereastră. Se lăsa seara şi aceeaşi ceaţă lăptoasă imbraca totul. Închise calculatorul, îşi luă sacoul, paltonul şi fularul şi coborî. Ieşi din parcare şi se încadră în trafic între două maşini. Oră de vârf, circulaţie bară la bară, întuneric, ceaţă lăptoasă. O altă doză de cifre la radio. Continuă să le înghită neatent, ca un desert târziu, nedorit şi uşor fad. După o oră de mers opri peste drum de magazin. Trebuia să-şi ia măcar o pâine. Coborî din maşină, închise şi traversă strada pe trecerea de pietoni. Autobuzul frană brusc dar prea târziu.

De la nivelul asfaltului vazu clar cum prin ceaţa din faţa sa treceau frumos încolonaţi cei şapte pitici.