Mirosuri

Ei uite ca s-a întâmplat... M-a tag-uit Sorella să scriu despre mirosurile care îmi inspira ceva şi care îmi plac. Tag-ul ăsta mă duce automat cu gândul la "Parfumul" lui Suskind, o carte care mie mi s-a părut de-a dreptul genială. Sunt curios să văd ecranizarea deşi tare mă tem ca deşi e regizată de tipul care a făcut "Aleargă Lola, aleargă!" nu se va ridica la nivelul cărţii. Dar who nows? Depinde până la urmă de aşteptările pe care le ai de la el şi ar putea să fie o surpriză plăcută.

No apăi hai să-i dăm drumul:

1. Mirosul de iarbă proaspăt cosită - e ciudat că e printre primele lucruri care îmi vin îm minte. Mă duce cu gândul la vacanţele petrecute în copilărie la străbunici la Gâlgău cu plimbat pe dealuri, dupamieze de citit pe sub copaci dar şi de ieşiri la iarba verde de 1 Mai. E un miros proaspăt pe care îl asociez şi cu vara.

2. Mirosul de lemn - da, second place. Imi aminteste de multe, poate mult si de podeaua din lemn de brad a prietenutzei mele (acum sotzioara iubita). De taiatul de lemne din excursiile cu cortul prin Padiş, Retezat şi alţi munţi. Aici combinat şi cu mirosul de lemn ars în focurile "de tabară" din aceleaşi excursii dar şi (din nou) iarba verde cu familiile mele (Sorella ştie că sunt mai multe :)). Apropo canapeaua mea roşie şi cufăraşul de la IKEA chiar miros frumos a lemn...

3. Mirosul de ciorbă cu afumătură - în principal ciorba de fasole uscată cu afumătură făcută în casă fie de bunicile mele, fie de mama (o demnă urmaşă a bunicii), fie de tata (a fost unul dintre cei mai meseriaşi bucătari amatori), fie de unchiul meu (la ceaun în căsuţa de la vie - o dupamiază de vară irepetabilă dar de neuitat) sau de mama sotzioarei mele (super specialistă în ciorbe cu afumături - aici combinat cu parfumul de tarhon). Sau de ce nu: făcută chiar de subsemnatul pentru prieteni (în perioada bejeniei pe plaiuri francofone).

4. Mirosul de usturoi - ca ingredient de bază în tot felul de mâncăruri. În copilărie îmi plăceau la nebunie (în mare parte din cauza acestui ingredient minune) mâncarea de spanac sau de varză creaţă cu cartofi. De asemenei datorită mujdeiului făcut în diverse feluri (mai gros cu smântână sau mai subţirel fără, eventual făcut după reţeta lui Radu Anton Roman cu roşii tăiate mărunt şi pătrunjel) şi pentru că e Paştele aproape datorită fripturii de miel împănat cu usturoi :) Miam miam... Culinare amintiri ce să zic :)

Cam astea ar fi mirosurile mele dragi care îmi vin în minte acum. Aş mai putea adăuga poate parfumul indescriptibil din Poiana Florilor imediat după ce treceţi de Cascada Galbena din Padiş. Ce să spun? Trebuie să recunosc că deşi urban sufăr de nostalgia naturii...

Şi pentru că e momentul vă doresc un Paşte fericit tuturor! Şi dacă e să dau TAG-ul ăsta mai departe, fie: îi TAG-uiesc pe Woodişor, Arhi, Boamund, Anca Damacus şi Sunhunter.