Ceatza

Mâncătorul de cifre s-a trezit tulburat de piuitul enervant al ceasului. Era dimineatză dar soarele înca nu răsărise şi prin fereastra aburită se vedea o beznă cetzoasă. Aprinse veioza, bâjbâi pe lângă pat după telecomandă, aprise televizorul şi se întoarse pe partea cealaltă. Se trezi din nou cam dupa 45 de minute. Era târziu... Se aranjă pe fugă, bărbierit, dintzi, păr, un duş rapid.

Debordant de energie infulecă din mers vreo două coloane de numere de telefon ca un mic dejun concentrat. Traficul spre birou era infernal. Cele 3 benzi de mers primeau cu greu 4 rânduri de maşini care înaintau greu, bară la bară spre intersecţia blocată. Cifrele curgeau din radio. 0% dobândă, 36 de rate, 60 de rate, 2 miniştri, 4 secretari de stat, 21 de milioane de euro... Continua să ronţăie. "În ritmul ăsta o să mă îngraş" îşi spuse înghiţind şi numărul de magazine electrocasnice din Bucureşti.

Parcă maşina şi urcă rapid cu liftul până în birou. Deschise calculatorul. 9 mailuri noi. Deschise programul de calcul tabelar şi începu să înfulece. Nici nu-şi dădu seama cum trecu timpul.

Mânca într-una: cote de piaţă, target-uri de vânzări, preţuri recomandate, preţuri media, previziuni de vânzari... simţea că explodează.

Privi pe fereastră. Se lăsa seara şi aceeaşi ceaţă lăptoasă imbraca totul. Închise calculatorul, îşi luă sacoul, paltonul şi fularul şi coborî. Ieşi din parcare şi se încadră în trafic între două maşini. Oră de vârf, circulaţie bară la bară, întuneric, ceaţă lăptoasă. O altă doză de cifre la radio. Continuă să le înghită neatent, ca un desert târziu, nedorit şi uşor fad. După o oră de mers opri peste drum de magazin. Trebuia să-şi ia măcar o pâine. Coborî din maşină, închise şi traversă strada pe trecerea de pietoni. Autobuzul frană brusc dar prea târziu.

De la nivelul asfaltului vazu clar cum prin ceaţa din faţa sa treceau frumos încolonaţi cei şapte pitici.