luni, 15 ianuarie 2007

Pâine cu untură şi ceapă...

Prima oara am auzit de legenda Erno Ciupe Bartha în Music Pub-ul din Cluj. Pentru cine nu e din zonă: Music Pub-ul era (pe la sfârşitul anilor '90 pe când băteam mai des străzile Clujului) o instituţie în sine. Era în primul rând o pivniţă cu mese masive de lemn unde tot studentul pârlit putea să bea linistit o bere şi să mănânce o pizza (dacă era în prejma bursei) sau o pâine cu unsoare şi cu ceapă (dacă era terminat rău).

Dar ceea ce era şi mai mişto era Carnavalul care se organiza acolo în fiecare an prin ianuarie şi care aduna toţi nebunii oraşului la bal mascat.

Doar ca să vă pun în temă, la ediţia la care am participat (costumat destul de banal cu o mască luată la intrare) puteai să te întalneşti cu: un cântăreţ de operă pe la 50 de ani costumat în albinuţă, un grup de băieţi în costume naţionale cu funie la gât şi crenguţe în mâini (reprezentau "Pădurea Spânzuraţilor") sau o striperiţă îmbrăcată frumos în vopsea roşie care dansa într-o imensă sticlă de votcă din plastic. Decadenţă maxima ce mai :) Ei bine atunci am aflat că localul aparţine unui personaj excentric pe nume Erno Ciupe care e artist şi profesor la Facultatea de Arte din Cluj, el fiind şi organizatorul Carnavalului anual şi cel care stimula descărcarea nebună de creativitate din Pub.

Vremea studenţiei a trecut, Clujul e destul de departe dar uite că acum două săptamâni am avut bucuria de a vedea la "Garantat 100%" un filmuleţ numit "Poveste cu un prieten" în care Cătălin Ştefănescu povestea despre cine credeţi? Da, Erno Ciupe Bartha. Vă recomand călduros filmuleţul, în care acest artist total pregăteşte o minune de mâncare la wok (mi-am notat instant reţeta pentru a-mi calma măcar pe viitor papilele gustative stimulate cerebral în urma vizionării).

Ideea e că filmul m-a pus pe gânduri şi am început să caut pe net după acest artist şi am aflat că a început cu diverse afaceri până să ajungă în situaţia de a se putea dedica artelor, că şi-a vândut toate afacerile şi s-a retras undeva la ţară pe lângă Cluj unde dă lecţii de sculptură copiilor din sat, expune sculpturi în fân (a participat la "Fânfest"), statuete în bronz şi umblă pe dealuri cu IMS-ul lui pictat cu florea soarelui când nu are cursuri la facultatea de Arte din Cluj. Ce mai, îţi face chef să-ţi trăieşti viaţa din plin!

8 comentarii:

anca ghenoside damacus spunea...

untura cu ceapa... nu stiu daca ai prins si covrigii aia uscati din pub..minunati. de obicei era paine cu untura si vreo doi covrigi. noapte la bere:)
am intrat intamplator pe blog-ul tau. multumesc pentru amintirile despre carnaval. si despre liceu. si despre clujul care e departe si pentru mine. si pentru faptul ca impartasim amintiri.e bizar sa gasesti un necunoscut cu care impartasesti lucruri. si frumos. aproape emotionant.

Parizian spunea...

Multumesc mult pentru comment :) Nu credeam ca cineva o sa ajunga intamplator pe blog dar e super cool sa schimbi impresii in felul acesta.

Da, prietena mea era cea responsabila de capitolul covrigi uscati. Si de fapt de prezenta mea in Cluj ca student de adoptie. Asa ca pentru mine Cluj-ul o sa insemne intotdeauna iubire. E intr-adevar ciudat cum oameni diferiti trec prin aceleasi locuri si pastreaza cate putin din ele oriunde se duc.

Cred ca forta unor locuri din lumea asta vine si din partile rupte, donate, cedate de ele unei multimi de oameni care le poarta aiurea prin lume. Asa si Music Pub-ul. O fi fiind imprastiate prin lumea asta cateva zeci de mii de bucatele de Music Pub pe la persoanele care au trecut prin el si au dus cu ei cate un gand bun.

Cum ar fi sa le adune cineva pe toate sa impleteasca toate povestile diferite, toate amintirile disparate si sa creeze o imagine compusa, multifatetata a locului?

Anonim spunea...

ceva imi spune ca regret ca am pierdut aceste "evenimente"

loloma spunea...

Iar pt. mine Clujul o sa insemne intotdeauna primul an, acela in care am stat in camin cu C. (si cu tine, din cand in cand ;). Normal, imi amintesc si de ceilalti ani, dar imaginile sunt mult mai sterse. Ma tot intreb oare de ce.

Parizian spunea...

loloma: sa stii ca si pentru noi a fost un an foarte cool si ma bucur mult ca am pastrat legatura de-a lungul timpului :)

E foarte simpatic "Blogul lucrurilor marunte" :) Mi-a placut mult povestea cu Ojizo-San. Am mereu impresia cand citesc "lucruri marunte" ca mi se deschid in fata mici ferestre catre cultura asiatica :)

anca ghenoside damacus spunea...

mi-e dor de pub-ul ala de atunci, de la inceputuri,,,, cate povesti de iubire impletite, suprapuse; noi le credeam unice, nu vedeam prin preajma ca se repeta ca in caleidoscop. iubiri mari de varsta mica:)a voastra, a mea... e frumos si ma bucur

Anonim spunea...

mai mergeti undeva bai ca sunteti patetici. voi cu maghernita voastra. halal calitate morala aveau si au in continuare ratatii din music pub. faceti-va o viata bai..

Anonim spunea...

Draga Anonim,
regret tare mult c-am gasit abia dupa 2 ani postul asta. Eu am descoperit (ce-a ramas din) Music Pub abia anul trecut, prin iarna. Si-l pastrez in mine ca toti cei de mai sus. Nu te pune nici dracu' sa-ti placa. Dar ai fi putut avea decenta sa-ti tii gura. Fiecare cu amintirile lui. Sunt curioasa ale tale cum arata.

Bamse